Straja, cunoscuta mai ales printre pasionatii sporturilor de iarna, este si locul unde, in fiecare an la data de 24 iunie, adica de ziua nasterii Sf. Ioan Botezatorul, se organizeaza Nedeia Sanzienelor, sarbatoare care are o traditie de peste 540 de ani. 

      Aceasta sarbatoare e legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii si pastreaza in ea un amestec fascinant de crestinism, paganism si vrajitorie. Legendele spun ca Sanzienele sunt niste fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii, se prind in hora si dau puteri deosebite florilor si buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. Floarea numită ca şi sărbătoarea – Sânziană sau Drăgaică – este galbenă sau albă şi se spune că înfloreşte chiar în noaptea de Sânziene, noapte în care – cred femeile bătrâne de la ţară – toate plantele au puteri miraculoase. Iar dacă mai sunt şi descântate, puterile plantelor sporesc.
              Tot legendele spun ca, daca oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine, ele se supara, devenind surate cu inraitele ”Iele”.
Aproape nevinovate, pe de-o parte, fetele aduna din locuri stiute doar de ele flori galbene de Sanziene, pe care le amesteca, in cununite, cu ierburi de leac si descantec. Aceste cununite, in forma de cerc, sunt duse la biserica pentru a fi sfintite, ca fetele sa fie ferite de zanele si duhurile rele. Cununile, de regula, se arunca pe casa si daca se opresc acolo, e semn de nunta la acea gospodarie. Flacaii fac cununite in forma de cruce, tot din flori de sanziene, in amestec cu alte plante. Uneori, fetele si baietii arunca in ocolul vitelor coronitele, stiind ca, daca o coronita se opreste pe cornul unei vite tinere, ursitul (ursita) ii va fi tanar (tanara) iar daca nu, ursitul (ursita) ii va fi varstinic (varstnica). In anumite zone ale tarii exista incantatii care insotesc aceste gesturi, prin care Sanziana, zana cea buna a fetelor ajunse la maritis, este rugata sa ajute:

Sanziana, mandra floare
Ce ai tata mandru soare
Si pe Luna, mandra muna,
Alege si-a mea cununa
Pine-o pe coama de casa
Sa fiu faina, sanatoasa,
Pune-o-n corn de tauras
El sa vina din imas,
Sau pe corn intors spre frunte
Mandrul sa-mi vina din munte!…

Sătenii spun că este cea mai lungă zi a anului, ziua în care cucul cântă pentru ultima dată (amuţitul cucului este, de-altfel, o altă denumire a sărbătorii). Potrivit superstiţiilor populare, dacă se mai aude cucul şi după această dată, e semn că va fi un an secetos.
Momarlanii din Valea Jiului au un fel aparte de a le sarbatori. Anual, ei organizeaza o nedeie campeneasca, una dintre cele mai frumoase datini pastrate, in mod autentic, in aceasta zona a tarii. Pe timpuri, localnicii din catunele de munte ale Vaii Jiului isi dadeau intalnire pe coama muntelui cu fratii lor din Gorj. Anul acesta buna dispozitie a fost intretinuta de indragiti solisti de muzica populara, Taraful de la Vata si formatiile de dansuri din Lupeni si din judetele Gorj si Hunedoara.
Atractia sarbatorii a fost, si in acest an, concursul de cai, in cadrul caruia calaretii trebuiau sa poarte, in mod obligatoriu, straie populare romanesti autentice. Conform unei traditii de sute de ani, flacaii din catunele de munte, proprietari de turme de oi, se intrec pe un traseu greoi, in munti, calare pe cei mai de seama armasari. Obligatoriu, fiecare barbat care ia parte la aceasta sarbatoare trebuie sa se imbrace in costumul national specific zonei din care provine si sa faca fata provocarilor impuse de traseu.
Tot de  Sânziene, momârlanii şi turiştii sărbătoresc  împreună şi participa la o întrecere la fel de veche ca şi nedeia. „Concursul de Cai” le dă momârlanilor ocazia să se „bată” în animale de povară, fiecare dintre ei având în propria gospodărie cel puţin un cal. Conform obiceiurilor cu cât animalul este mai frumos şi mai puternic, cu atât stăpânul lui este mai avut. Tradiţia cere ca animalele de tracţiune să fie suspuse unor probe extrem de dificile, iar la final flăcăul care reuşeşte să câştige competiţia este declarat „omul nedeii”.
         La concurs s-au înscris 20 de concurenţi. Aceştia şi-au strunit caii pe un traseu de circa cinci kilometri, ce a pornit de la baza staţiunii şi a urcat până la Crucea din Straja, la o altitudine de circa 1500 de metri. La concursul din acest an au venit foarte mulţi concurenţi, dar o parte nu au fost lăsaţi să participe deoarece nu aveau port popular aşa cum cere tradiţia..
În staţiunea de lângă municipiul Lupeni au ajuns şi câţiva austrieci care au ţinut să vadă întrecerea tradiţională a momârlanilor, dar şi să participe la petrecerea câmpenească care a urmat. Au avut parte de vreme însorită şi au fost întâmpinaţi cu muzică populară şi mititei, iar berea a curs din belşug.
Se spune ca e bine sa iti cunosti istoria pentru a-ti putea previziona viitorul. Ce se intampla atunci cand il dai uitarii? In spirit pur comercial si dand dovada de pragmatismul impus de timpurile pe care le traim, ar trebui sa dam arhaicului si autenticului recunostinta pe care o merita